Planul decredibilizarii presei. Specialii



Initiativa scutirii de impozit a jurnalistilor nu este doar o mita care ar urma sa ajunga, de fapt, in cele mai multe cazuri, tot in conturile patronilor marilor trusturi de presa. Este o operatiune perversa de decredibilizare si instigare de acelasi tip cu aceea pe care recent am vazut-o in cazul magistratilor.

Cu diferente majore in ce priveste sumele si reactia celor vizati, dar acelasi mecanism de generare a revoltei, ostilitatii, dispretului populatiei sau altor categorii profesionale.

In ce priveste miza financiara, cei mai mult dintre jurnalisti nu vor vedea probabil niciun ban in plus ca urmare a acestei scutiri. Pentru ca in presa privata, ca in multe alte locuri, se negociaza in general salariul net. Exista manageri si patroni de presa onesti care atunci cand au mai existat reduceri de taxe si impozite le-au transferat jurnalistilor. Dar as spune ca ei sunt minoritari.

Asa ca banii din scutirea de impozit vor umple tot buzunarele patronilor trusturilor de presa, rotunjind sumele consistente obtinute din contractele cu dedicatie primite din bani publici.

Presa independenta, cata mai e ea, nu are nevoie de o astfel de „pomana”, de o discriminare pozitiva. Financiar vorbind, presa independenta are nevoie de o piata concurentiala corecta – fara contracte de milioane din bani publici date cu dedicatie, fara companii media cu datorii de milioane din taxe si impozite neplatite, fara patroni santajati pentru alte afaceri pe care le au, fara institutii ale statului asmutite la comanda pe companiile media incomode.

Atata timp cat contracte de milioane de euro din bani publici vor merge la institutii de presa dispuse sa incalce grosolan principiile jurnalistice pentru a face propaganda, a minti si a manipula publicul, presa independenta nu are nicio sansa de dezvoltare, ci va ramane doar, in cel mai fericit caz, la stadiul de supravietuire de la o luna la alta.

Scutirea aceasta de impozit este insa o decizie perversa. Pentru ca, in sine, eliminarea impozitului pe venit, de 10%, nu este o miza financiara, ca in cazul magistratilor, la nivel personal sau al institutiei media. Insa, pozitia aceasta de neplatitor de impozit va avea cel putin doua efecte grave la nivelul credibilitatii jurnalistilor.

Pe de-o parte, cat timp nu platesti impozit pe venit, deci nu contribui ca toti ceilalti la alimentarea banilor publici, nu mai esti, moral, in aceeasi pozitie de a reclama proasta gestionare a banului public, drenarea lui prin coruptie si incompetenta.

Pe de alta parte, cel mai grav probabil, asistam la crearea unei noi categorii de „speciali”. Fiind special, cum sa te mai iei de parlamentari pentru ca sunt (si ei) speciali?

Specialii fiind cea mai detestata categorie acum la nivelul opiniei publice, tot ce va afirma un jurnalist „special” – orice dezvaluire, orice luare de pozitie principiala – va fi minata de aceasta fractura. Legatura dintre public si presa va fi rupta.

Mai mult, ma astept ca lumea sa se revolte impotriva unei reale nedreptati. Si jurnalistul, si vecinul lui au copil la scoala, circula pe sosele, cheama politia la nevoie, dar jurnalistul le face pe gratis, in timp ce vecinul plateste pentru aceste servicii.

Da, nici IT-istii nu platesc impozit pe venit. Dar acolo este vorba despre o decizie pur economica, in care statul a ales sa nu fie scump la tarate si ieftin la faina. Fiind vorba despre o meserie cu urias succes la nivel mondial, este mai ieftin sa nu le impozitezi veniturile, dar sa dezvolti afaceri in jurul lor, afaceri care vor alimenta generos bugetul tarii, prin alte taxe si impozite. Si daca nu o faci, ii pierzi, ceea ce e cel mai scump, asa cum a fost in cazul medicilor.

Dar de ce oare a aparut tocmai acum aceasta reglementare cu potential asa de mare de decredibilizare a presei?

Politicul a avut mereu doi adversari: magistratii si presa independenta. Si alianta publicului cu ei a fost un cosmar pentru politic. De aceea trebuia rupta.

In cazul magistratilor, politicul a descoperit, dupa 23 de ani, pensiile speciale. Dupa 23 de ani de cand ele se dau. Politicul, la unison, a atacat nu modul de calcul distorsionat in ultima vreme si care cu siguranta trebuia corectat, ci insasi existenta pensiilor. Au facut din ele toporul care a rupt legatura cu societatea, cu largul concurs al unor magistrati care au intrat in capcana si s-au apucat de greve si alte aiureli, desi stiau clar ca neconstitutionalitatea va fi transata, pe buna dreptate, la CCR.

A mers. Deci a aplicat reteta si la jurnalisti. Daca devin speciali, vor fi rupti de public si puterea lor va scadea. Iar daca legea va intra in vigoare, nu exista niciun mod in care jurnalistii sa poata sa refuze sa devina „speciali”.

Si cand vorbesc despre politic nu ma refer doar la PSD, ALDE si PMP, adica la initiatori. Ci si la complicii lor, PNL si USR, care s-au abtinut de la votul final.

Este foarte clar ca, daca murea de grija presei si voia sa contribuie la intarirea si independenta celei de-a patra puteri in stat, politicul avea „reteta” la indemana si putea sa faca si economii insemnate, salvand milioane de euro: sa asigure un mediu economic corect si predictibil, la fel ca intregii societati, si un bun acces la informatii, raspunsuri rapide si oneste, informatii de calitate.

Ramane de vazut daca presedintele Klaus Iohannis, la care legea a fost trimisa pentru promulgare, va adera in cunoscuta-i tacere la aceasta miscare politica perversa.

P.S. Am fost invitata sa semnez, impreuna cu Ramona Avramescu si Magda Gradinaru, o scrisoare prin care i se solicita presedintelui Iohannis sa nu promulge legea. Am ajuns la aceeasi concluzie principiala: facem apel catre presedinte sa nu promulge legea, dar refuzam asocierea cu Ion Cristoiu, aflat pe lista semnatarilor scrisorii, mai ales pe o tema legata de soarta jurnalismului corect.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.





Source link

Mariana Lukic

Marianne lucrează de mai mulți ani, pe lângă ocupația profesională la conservarea tradiției și culturii românești [valah] a moștenirii în planurile din nord-estul și sud-estul Serbiei