Demisie de onoare sau demisie de nevoie?



Inainte sa intru in alte detalii, observ ca gestul doctorului Victor Costache de a demisiona din fruntea Ministerului Sanatatii este ceva rar intalnit in politica noastra damboviteana. S-au mai vazut demisii, dar majoritatea cu zarva mare, cu sula-n coaste si cu pumnu-n gura. Ponta, Tudose, Dancila, Melescanu sunt doar cateva exemple.

Iar zarva devenea chiar si mai mare atunci cand respectivii se impotriveau propriei demisii si nu se lasau decat asezati pe faras. Ma gandesc la Grindeanu, Carmen Dan, Iordache zis „alta-intrebare”, Valentin Popa zis „Pamblica” – si lista e mai lunga.

Dar sa-si anunte demnitarul demisia intr-o buna dimineata si din senin, ca si cum la asta s-a gandit chibzuind peste noapte de unul singur, asa ceva nu s-a mai vazut. Iar faptul pare cu atat mai excentric, cu cat miercuri seara, ministrul Sanatatii tocmai isi expusese la televizor planurile sale pentru urmatoarea perioada, ca unul care si-a suflecat manecile ca sa traga tare pe mai departe, nu ca unul care s-a saturat si da sa plece.

Sa recapitulam. Cu o noapte inainte de a-si anunta demisia, ministrul tocmai isi prezentase o agenda pragmatica: „Astazi am semnat un protocol impreuna cu domnul Streinu-Cercel, care va fi validat si dorim sa implementam un program inovativ de tipul celui din Coreea de Sud, dorim sa testam toti cetatenii din Bucuresti cu echipe mobile de testare door-to-door”.

Declaratia a starnit reactii: de ce tocmai la Bucuresti? De ce nu la Suceava, unde este un fel de Lombardia a Romaniei? De ce nu in toata Moldova, foarte afectata de pandemie? De ce nu in alte zone? De ce, de ce?

Ei bine, asta-i diferenta dintre noi si sud-coreni: ei, cand iau o hotarare, trec rapid la treaba si n-au timp sa puna intrebari. Noi avem timp berechet, punem intrebari si, inainte sa incepem treaba, descoperim cam ce ne lipseste.

Ne lipsesc toate. De la combinezoane si manusi la masti si dezinfectanti. Si, mai ales, ne lipsesc medici si asistente, pentru ca multi, din lipsa combinezoanelor, manusilor si mastilor, au preluat coronavirusul de la pacienti.

As zice ca asta ar fi motivul demisiei de onoare a ministrului, daca n-ar exista informatia ca sunt deja in drum spre noi 45 de tone de echipamente medicale si doua milioane de teste, contractate in urgenta cu sud coreenii. Asa ceva este motiv de lauda pentru ministrii nostri, nu de demisie.

Deocamdata, comentarii sunt multe, dar talcul exact al demisiei este greu de patruns. Faptele o leaga poate de convorbirea dintre ministru si premier, in dimineata de joi, ceva despre care nu stim decat amanuntul ca, inainte de a purta aceasta discutie, domnul Costache era convins ca implementeaza un program inovativ, cu echipe mobile de testare door-to-door, iar dupa discutie era convins ca nu mai implementeaza nimic si ca demisioneaza.

Felul cum ministrul n-a prea oferit in public motivele demisiei sale, modul cum prim ministrul Ludovic Orban i-a multumit politicos, dar cam glacial, pentru serviciile sale in cadrul Executivului si mai ales faptul – neasteptat pentru mine – ca insusi presedintele Iohannis a vorbit fara sa se refere la cauzele care au determinat demisia, ma fac sa cred ca hotararea a fost luata intr-un consens absolut.

Guvernului ii convine sa dea semnal ca incearca o revigorare a sistemului sanatatii, iar apreciatului chirurg Victor Costache ii convine sa se stracoare tiptil afara din palatul Victoria si sa se intoarca la blocul operator, care-i ofera incomparabil mai multe satisfactii morale, decat paza carantinelor si grija sa nu scape vreunul din izolare.

Poate l-au deranjat si unele comentarii la adresa domniei sale, cu intrebari de tipul „De ce incepem testarile de la Bucuresti si nu de la Suceava?” sau altele care arata cu degetul spre un guvern instalat de patru luni, cerandu-i socoteala pentru ca n-a asigurat rapid ceea ce altii au avut timp sa asigure in trei decenii, dar n-au facut-o.

Cazul de la Suceava spune multe. Acolo trebuie sa se indrepte ceea ce in razboi se numeste „directia loviturii principale”. Guvernul nu scapa din vedere acest principiu, ceea ce s-a si observat in dimineata de joi, cand ministrul isi prezenta inopinata sa demisie, iar cel mai de vaza dintre secretarii sai de stat se gasea la Suceava, actionand operativ.

Din pacate, lumea intelege greu ca virusul se raspandeste incomparabil mai rapid in centrele aglomerate, decat acolo unde populatia este raspandita. Asta, nu numai in Romania. Asa se intampla peste tot in lume si atunci as intreba, de unde trebuie inceputa testarea populatiei (inclusiv cea sanatoasa!): de prin judetele mai razlet populate si mai putin circulate sau pornind cu marile concentrari urbane, acolo unde riscul contagiunii este maxim si de unde virusul se poate raspandi rapid in toata tara?

Ideea ministerului de a demara testarea populatiei mai intai in Capitala a intrigat numerosi comentatori, care argumenteaza cu exemplul Sucevei, numind-o „Lombardia Romaniei”, si revendicandu-i prioritate.

Corect, dar ma intreb, prioritate la ce? La testare sau la tratamente? Acolo unde oamenii sunt deja bolnavi, prima urgenta este internarea si tratamentul adecvat, nu testarea. Testele au prioritate acolo unde trebuie oprita raspandirea bolii printre oamenii sanatosi, pentru ca acestia sa n-o preia si sa n-o raspandeasca din om in om.

Fireste, ideal ar fi sa fie testata intreaga populatie a Romaniei, daca se poate intr-un termen scurt, eventual chiar in 24 de ore. Dar asta este de domeniul SF. Nu stiu cum i s-a pus problema ministrului Costache in discutia politica de joi dimineata, dar imi vine sa cred ca, daca i s-o fi cerut asa ceva, i s-a facut brusc dor de bisturiu.

Iar daca numai asemenea dor a provocat gestul, atunci inseamna ca am asistat la o demisie de onoare, pentru prima oara in Romania ultimelor trei decenii.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.





Source link

Mariana Lukic

Marianne lucrează de mai mulți ani, pe lângă ocupația profesională la conservarea tradiției și culturii românești [valah] a moștenirii în planurile din nord-estul și sud-estul Serbiei